Cum se face semnul sfintei cruci şi ce zicem când îl facem?

Semnul sfintei cruci se face astfel: îndoim înlăuntru şi lipim de podul palmei drepte degetul mic şi inelarul, apoi împreunăm la un loc vârfurile degetelor gros, arătător şi mijlociu de la aceeaşi mână şi cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept şi pe umărul stâng.

Orice rugăciune se începe cu rostirea: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”, însoţită de semnul sfintei cruci astfel: când zicem „în numele Tatălui...”, ne însemnăm pe frunte; când zicem „şi al Fiului”, ne însemnăm pe piept; când zicem “şi al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept întâi şi apoi pe cel stâng; Încheiem zicând: „Amin”.

Însemnarea cu semnul crucii este o deprindere creştinească foarte veche: chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. Facem semnul crucii însoţind orice rugăciune rostită cu glas tare sau în gând şi când trecem pe lângă biserică, pe lângă troiţă; când începem şi când sfârşim un lucru, ori, cum spune Tertulian († 240): „La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm... cu semnul sfintei cruci”.[1]

Când facem semnul sfintei cruci, să cugetăm la mărirea Celui Preaînalt, în numele Căruia îl facem. Drept aceea, să nu facem semnul sfintei cruci în grabă, oricât de mult am fi zoriţi de treburi. După felul cum facem crucea văd ceilalţi oameni cam ce loc are în inima noastră Dumnezeu.



[1] Tertulian, De corona militis, C. 3, Migne, P.L., II, col. 99.