Pentru avva Visarion (apoftegma 4):

Altădată, iarăşi am venit [avva Dula] la chilia lui [avva Visrion] şi l-am aflat pe el stând la rugăciune şi mâinile lui erau întinse spre cer. Şi a petrecut patrusprezece zile, aceasta făcând. Şi după aceea m-a chemat pe mine şi mi-a zis: „Vino după mine!” Şi ieşind ne-am dus în pustie. Şi însetând, am zis: „Avvo, îmi este sete”. Şi luând bătrânul cojocul meu, s-a depărtat ca la o zvârlitură de piatră şi făcând rugăciune, mi l-a adus plin de apă. Şi umblând, am venit deasupra unei peşteri. Şi intrând înăuntru am aflat un frate şezând şi lucrând funie de coşniţe şi necăutând în sus la noi, nici închinându-se, nici vrând să ia cuvânt cu noi. Şi mi-a zis bătrânul: „Să mergem de aici, poate nu are vestire bătrânul să vorbească cu noi”. Şi ne-am dus la Lico, până ce am ajuns la avva Ioan şi închinându-ne lui, am făcut rugăciune. Apoi au şezut ei să vorbească pentru vedenia care a văzut-o el. Şi a zis avva Visarion: „A ieşit poruncă să se surpe capiştile idolilor”. Şi s-a făcut aşa şi s-au surpat. Iar când ne-am întors noi, am venit iarăşi la peştera aceea, unde am văzut pe fratele acela. Şi mi-a zis bătrânul: „Să intrăm la el, nu cumva i-a vestit Dumnezeu să vorbească cu noi!” Şi cum am intrat, l-am aflat pe el săvârşit. Şi mi-a zis mie bătrânul: „Vino, frate, să strângem trupul lui! Că pentru aceasta ne-a trimis Dumnezeu pe noi aici”. Şi strângându-l noi, ca să-l îngropăm, am aflat că a fost femeie cu firea. Şi s-a minunat bătrânul şi a zis: „Iată cum şi femeile biruiesc pe Satana, iar noi prin cetăţi petrecem cu neorânduială”. Şi proslăvind pe Dumnezeu, pe apărătorul celor ce-L iubesc pe El, ne-am dus de acolo.


->