Pentru avva Xantie (apoftegma 2):

S-au suit odată avva Xantie de la Schit la Terenut. Şi unde a găzduit pentru osteneala nevoinţei, i-a adus lui puţin vin. Şi auzind unii, i-au adus lui un îndrăcit şi a început dracul să îl ocărască pe bătrân: „La băutorul de vin acesta m-aţi adus?” Şi bătrânul nu voia să îl scoată, dar pentru defăimare zicea: „Cred lui Hristos, că nu voi isprăvi paharul acesta până ce nu vei ieşi”. Şi dacă a început bătrânul să bea, a strigat dracul, zicând: „Mă arzi, mă arzi!” Şi mai înainte de a isprăvi, a ieşit dracul, cu darul lui Hristos.


->