Pentru avva Pimen (apoftegma 7):

S-au dus odată mulţi bătrâni la avva Pimen. Şi iată unul dintr-ai lui avva Pimen avea un copil şi obrazul, faţa lui, din lucrarea diavolului, s-a întors înapoi. Şi văzând tatăl copilului mulţimea părinţilor, luând copilul afară de mănăstire, şedea plângând. Şi s-a întâmplat unui bătrân să iasă afară şi văzându-l i-a zis: „De ce plângi omule?” Iar el a zis: „Rudenie sunt cu avva Pimen. Însă iată i s-a întâmplat copilului acestuia ispita aceasta. Şi vrând să-l aducem la bătrânul ne-am temut că nu voieşte să ne vadă şi acum de va afla că suntem aici trimite şi ne alungă. Dar eu văzând venirea voastră, am îndrăznit de am venit. Deci, cum voieşti avvo, fie-ţi milă de mine şi ia copilul înlăuntru şi vă rugaţi pentru dânsul”. Şi luându-l bătrânul, a intrat şi a săvârşit lucru cu înţelepciune că nu l-a dus îndată la avva Pimen, ci, începând de la fraţii cei mai mici, zicea: „Faceţi cruce copilului!” Şi după ce i-a făcut pe toţi de i-au făcut cruce, în urmă l-au dus şi la avva Pimen, dar el nu voia să-i facă cruce, iar părinţii şi se rugau zicând: „Precum toţi şi tu fă, părinte”. Şi suspinând sculându-se s-a rugat zicând: „Dumnezeule, tămăduieşte zidirea Ta, ca să nu fie stăpânită de vrăjmaşul!” Şi făcându-i cruce, îndată s-a tămăduit şi l-a dat tatălui său sănătos.


->