Postul Paştelui, Postul Mare sau Păresimile (de la cuvântul latinesc quadragessima = patruzeci) este postul dinaintea Paştelui. E aşezat în cinstea Patimilor Domnului şi ne aminteşte postul de patruzeci de zile al Mântuitorului în pustie, înainte de a ieşi în lume pentru propovăduirea Evangheliei (Mt 4, 2 şi Lc 4, 2)^[1]. E totodată vreme de pregătire prin post, rugăciune şi pocăinţă, pentru apropierea cu vrednicie de Sfântul Trup şi Sânge, întrucât, de obicei, la Paşti se împărtăşesc toţi credincioşii.

Acest post ţine şapte săptămâni, începând cu Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica izgonirii lui Adam din rai) şi se încheie în noaptea Paştelui, la Înviere. E cel mai vechi, mai lung şi mai de seamă dintre posturile bisericeşti^[2]. Nu se mănâncă nici peşte, nici untdelemn şi nu se bea vin. Se dezleagă la vin şi untdelemn numai sâmbăta şi duminica (pentru că în aceste zile se face Liturghie deplină), iar la peşte, numai în ziua de Buna-Vestire şi Florii (pentru că sunt praznice mari) ^[3].

Sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale^[4]. Cu deosebită evlavie trebuie să postim prima şi ultima săptămână din Postul Păresimilor.

^[1] Aşezămintele Sfinţilor Apostoli V, 13, şi Sfântul Simeon al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 52, p. 326.

^[2] Pentru vechimea lui, vezi Can. 69 Apostolic; Can. 50 Laodiceea, Aşezămintele Sfinţilor Apostoli V, 13; Can. 5 al Sinodului I ecumenic.

^[3] Tipicul cel Mare (al Sfântului Sava), cap. 34, p. 42. Comp. şi Scrisoarea sinodală a Patriarhului ecumenic Paisie I către Patriarhul Nicon al Moscovei (1655), răspuns la întrebarea 20 (la C. Delikanis, op. cit., t. III, p. 65).

^[4] Sfântul Timotei al Alexandriei, Can. 8 şi 10.