Cuvânt la parastasul
tatălui meu...!
M‑am născut la Iaşi, din părinţii Neculai şi Ecaterina, dar duhovniceşte m‑am născut la Bălan, unde am crescut, şi trupeşte şi duhovniceşte, până am plecat la Cluj. Iar în acest altar, în spatele uşii unde dumneavoastră daţi pomelnice, am stat foarte mulţi ani, fie că aranjam pomelnicele şi lumânările, fie că îl asistam pe preotul slujitor, începând de la părintele Serafim Măciucă, continuând cu părintele Ionel Pop, părintele Teofil Ternoveanu şi părintele Dumitru Panaite, mă rugam în felul meu, una dintre rugăciunile mele care mă emoţionează şi acum: „Doamne, dă‑mi măcar o zi să ajung să slujesc şi eu Sfânta Liturghie și apoi...!”.
A rânduit Dumnezeu, iată, de peste 20 de ani să slujesc Sfântul Altar şi Biserica noastră strămoşească. Aceasta se datorează părinţilor mei după trup, Ecaterina și Neculai, pe care îl vom pomeni imediat la slujba parastasului, alături de fratele mai mare, Constantin Cobzaru, şi frăţiorul mai mic, Dumitru, care a murit înainte de a mă naşte eu şi sigur şi celelalte rude ale cumnatei mele, Lucica, soţia lui Constantin. Vă zic numele pentru că majoritatea i‑aţi cunoscut foarte, foarte bine...!
Părinţilor mei după trup le datorez foarte mult, chiar viaţa mea! Și dacă am fost pomenit de Preasfinţitul Vasile Someșanul şi de părintele Dumitru, aceasta în memoria tatălui, pentru că eu sunt fiul lui şi poate că pe el nu l‑au cunoscut aşa de bine ci doar prin mine, în aceeași măsură datorez foarte mult, enorm de mult, părinţilor mei duhovniceşti, începând cu părintele Serafim Măciucă şi nu terminând..., dar oprindu‑mă la Preasfinţitul Părinte Vasile Someşanul, care îmi este şi duhovnic de peste 20 de ani. Nu am cuvinte, nu există măsură, ca să pot mulţumi...!
Sunt însoţit de preoţii care au slujit, părintele Nicolae, stareţul Mânăstirii Nicula, părintele Cristian Marţian, preotul misionar de la Dej, părintele Ionuţ Tabără, preotul misionar de la Gherla, părintele Lucian Blaga de la Domnești‑Bistriţa, părintele Daniel Bogdan de la Viile Tecii‑Bistriţa, de părinţii care l‑au însoţit pe Preasfinţitul Vasile, părintele Călin Fecior și cei doi diaconi, Cristian Timar şi Daniel Frumos, de la Centrul nostru Eparhial din Cluj‑Napoca, nu mai puţin, de părintele militar Mihai Mitrea de la Miercurea Ciuc, și de 50 de credincioşi, care sunt o mare familie duhovnicească a Mânăstirii Nicula și, implicit, a mea, personal. Vreau să vă spun: pe lângă că m‑au definit părinţii mei după trup şi părinţii mei duhovniceşti, m‑au definit şi ucenicii; pentru că un părinte duhovnicesc spune despre stareţ sau despre duhovnic că este aşa cum îl fac ucenicii sau cei care îl ascultă...! Deci eu sunt ceea ce se vede şi datorită fiilor mei duhovniceşti şi ucenicilor mei, care sunt de faţă şi care nu sunt de faţă...!
Pentru toate acestea, pentru părinţii după trup, pentru părinţii după duh, pentru toţi fiii mei duhovniceşti şi credincioșii și fraţii mei din această parohie, care și ei mi‑au influențat „destinul”, Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi dumneavoastră, tuturor! Sigur că aş fi spus cu mult mai multe, dar mă opresc aici...! Mulţumesc!