Rob al lui Dumnezeu
– calitate și demnitate!
Iubiţi credincioşi, în fiecare vineri seara, imediat după slujba Vecerniei săvârşim Acatistul Buneivestiri, în care o descoperim pe Maica Domnului prin toate lucrările ei şi cea mai importantă – Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Adevărata ei identitate s‑a arătat în fraza memorabilă de la Buna Vestire, când i‑a mărturisit îngerului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Lc. 1, 38).
În ultima vreme, creştinii noştri ortodocşi se simt jigniţi de această numire pe care o facem noi preoţii şi pe care o regăsim în toate rugăciunile Bisericii: robul lui Dumnezeu, roaba lui Dumnezeu sau robii lui Dumnezeu. În special la slujba Cununiei, mirii, naşii şi nuntaşii se simt jigniţi, şi o arată de multe ori pe faţă, că li se zice „robul” şi „roaba lui Dumnezeu”. De aceea trebuie să înţelegem faptul că „rob al lui Dumnezeu” nu poate fi oricine şi că „rob al lui Dumnezeu” este o calitate şi o demnitate!
În vechime robul era intimul stăpânului, cel mai apropiat prieten și sfătuitor! Dacă s‑a ajuns la o epocă a sclavagismului, aceasta din cauza faptului că omul a încercat să îl stăpânească pe om cu forţa şi să îi anuleze personalitatea, ajungându‑se ca robul sau sclavul să nu aibă nici măcar dreptul asupra vieţii lui personale. Stăpânul avea putere asupra vieţii sau a morţii robului respectiv. Aceasta a produs o denaturare a termenului de „rob”, care nu mai era o calitate sau o demnitate, ci dimpotrivă...!
În Vechiul Testament, „robul lui Dumnezeu” nu era numit oricine. Robi ai lui Dumnezeu au fost numiți: Avraam, Isaac, Iacob, Iosif sau Moise.
Dar adevăratul sens al acestui cuvânt îl descoperim în agrăirea Maicii Domnului: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”.
„Iată roaba Domnului” nu înseamnă că şi‑a anulat personalitatea, ci că nu şi‑a mai aparţinut sieşi, s‑a dăruit total lui Dumnezeu. Deci a fi rob al lui Dumnezeu înseamnă să Îi aparţii în totalitate lui Dumnezeu. Iar cuvântul: „Fie mie după cuvântul tău.” are legătură cu această dăruire totală. În momentul în care nu îţi mai aparţii, Cuvântul lui Dumnezeu Se întrupează în fiinţa ta, aşa cum S‑a întrupat în Fecioara Maria, în Maica Domnului.
De aceea, întotdeauna, de acum înainte, când suntem numiţi robi ai lui Dumnezeu sau când vă rostiţi rugăciunile şi vă numiţi pe voi înşivă robi ai lui Dumnezeu, să vă gândiţi la Maica Domnului care nu şi‑a mai aparţinut sieşi, ci şi‑a asumat această calitate întrupându‑L pe Cuvântul lui Dumnezeu!
Să dea Bunul Dumnezeu ca această calitate şi demnitate să ne definească şi pe noi, atât pe pământ, cât şi în Ceruri. Amin!