Ucenicul unui stareţ mare, luptat fiind spre curvie, s-a dus în lume şi s-a logodit. Iar bătrânul scârbindu-se s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, nu-l slobozi pe robul Tău să se spurce!” Deci, culcându-se fratele cu logodnica şi-a dat duhul, nespurcându-se.

Îndată după coborârea Duhului Sfânt (FA 8, 16-17; 19, 6), Sfinţii Apostoli au fost primii care au împărtăşit această Sfântă Taină.

„În ceea ce priveşte publicarea în Biserică a liberării sclavilor, dacă se va vedea că iereii noştri colegi fac aceasta în Italia, atunci este evident că şi noi cu încredere vom urma felului lor de procedare, dându-se libertate arătat, după ce se va trimite locţiitor ca să se poată săvârşi toate cele vrednice de credinţă pentru starea bisericească şi pentru mântuirea su... mai mult