Psalmii judecății[1]
Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. Şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
Atunci Împăratul va zice celor din dreapta Sa: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M’aţi primit; gol, şi M’aţi îmbrăcat; bolnav, şi M’aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci Îi vor răspunde drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? sau însetat şi Ţi-am dat să bei? sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?» Şi răspunzând Împăratul, le va zice: «Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut».
Atunci va zice şi celor din stânga:«Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M’aţi primit; gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M’aţi cercetat». Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?» Atunci le va răspunde, zicând: «Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr’aceşti foarte mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut».
Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică”.
(Mt 25, 31-46)
Duminica de astăzi se numeşte a Înfricoşătoarei Judecăţi şi s-a rânduit de Biserică chiar înainte de intrarea în Postul cel Mare, la Lăsatul secului de carne, ca fiecare să luăm aminte la noi înşine şi la ceea ce ne aşteaptă dincolo de această lume.
Perioada ce ne stă înainte, a celor şapte săptămâni de Post, este una în care noi trebuie să lucrăm pentru mântuirea sufletelor noastre şi pentru dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Criteriul ultim despre care ne vorbeşte Evanghelia de astăzi, în ceea ce priveşte Judecata lui Dumnezeu, atunci când se va înclina balanţa de-a dreapta sau de-a stânga, este mila. Dincolo de păcatele pe care le săvârşim, dincolo de legătura noastră personală cu Dumnezeu, mai mare, mai mică sau deloc, dincolo de iubirea pe care I-o datorăm lui Dumnezeu şi aproapelui nostru, la final, înaintea lui Dumnezeu va cântări mila, pe care am avut-o faţă de cei săraci, în care Se regăseşte Mântuitorul nostru Iisus Hristos, numindu-i „fraţi prea mici ai Lui”.
„Mila e biruitoare asupra judecăţii”(Iac 2, 13), ne învaţă Sfânta Scriptură. Ea Îl va determina pe Dumnezeu să ne mântuiască sufletele, dar nu peste voia noastră şi nu fără faptele noastre. La acest proces avem nevoie de un avocat, de mijlocirea unui sfânt, pentru că atunci, la Judecată, noi vom încremeni. O singură persoană va reuşi să încline balanţa în favoarea noastră. Tradiţia Bisericii şi Sfinţii Părinţi spun că faptul aceasta îl va face Maica Domnului, întruparea sau întruchiparea milei dumnezeieşti. De aceea, pe tot parcursul Postului, vă îndemn s-o chemaţi pe Maica Domnului în ajutor, ca să vă puteţi nevoi şi să ajungeţi la finalul dorit. Dincolo de nevoinţa Postului, să vă încredinţaţi că fără Maica Domnului nu putem să ne mântuim. Cei care nu o cinstesc şi nu o iubesc, nu că Maica Domnului nu va mijloci şi pentru ei, dar aceştia nu pot să beneficieze de intervenţia ei către Fiul Cel iubit, Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia I s-a dat să judece lumea.
În fiecare zi, mai ales în mânăstiri, timpul Judecăţii lui Dumnezeu se prefigurează în cele aproximativ zece minute, cât se citesc psalmii de la slujba Utreniei, de la slujba de dimineaţă, psalmi care se numesc şi sunt ai judecăţii. Timpul respectiv trebuie trăit de cei ce sunt prezenţi în biserică la o intesitate maximă, ca şi cum s-ar afla în faţa Judecătorului Celui nemitarnic. Cam în zece minute se citesc cei şase psalmi de la Utrenie, iar Tradiţia bisericească învaţă că atât va ţine şi Judecata lui Dumnezeu. Practic, Judecata lui Dumnezeu va dura câteva clipe. Ne vom vedea viaţa ca într-un film de scurt metraj, foarte condensat, ne vom da seama în ce direcţie ar trebui să fim dirijaţi de îngerii lui Dumnezeu şi vom auzi înfricoşătorul glas al Domnului, Care îi va aşeza pe binecuvântaţii Părintelui de-a dreapta Sa şi pe cei blestemaţi de-a stânga. La slujba Utreniei, când se citesc cei şase psalmi, în biserică se sting toate luminile, rămân doar lumânările aprinse şi lumânarea de la strană, pentru cel care citeşte. În timpul acela, călugării nu au voie să şadă, nici măcar în genunchi. Şi fac o paranteză: să ştiţi că rugăciunea nu se face în genunchi, mai ales cea publică. Nu vreau să dojenesc pe nimeni prin aceasta, dar, când veniţi la biserică, să nu îngenuncheaţi la Liturghie, decât poate când îngenunchează preotul, la prefacerea darurilor de pâine şi vin. În rest, nu îngenuncheaţi. Îngenuncheaţi la rugăciunea personală, dacă doriţi, deşi nici rugăciunea personală nu ar trebui să aibă altă poziţie decât de a sta în picioare. Poziţia de rugăciune corectă este a sta în picioare, şi nu a şedea sau a îngenunchea. Deci, în timpul psalmilor judecăţii, nu se stă în genunchi, nici şezând, se stă în picioare, cu maximă atenţie. Nici măcar nu se face cruce! Este interzis de Părinţii Bisericii ca în timpul celor şase psalmi de la Utrenie să se facă cruce. Şi dau explicaţie de ce: pentru că Hristos, la A Doua Sa Venire, nu va veni ca să Se răstignească pe lemnul crucii, ci ca să judece lumea. De aceea, îndemn maicile, vieţuitorii şi închinătorii acestei mânăstiri, să ia aminte,întotdeauna şi în fiecare zi când se citesc cei şase psalmi de la Utrenie, că trăiesc, aici, în mânăstire, Judecata lui Dumnezeu...! Să stea cu frică şi cu cutremur, ca înaintea scaunului de judecată al Mântuitorului Hristos. Să nu facă cruce. Ne-am învăţat, la slujbele noastre, să repetăm foarte des acest gest liturgic, de a face semnul Sfintei Cruci. Când îţi faci semnul Sfintei Cruci, aceasta înseamnă că te închini lui Dumnezeu şi dai o mărturie de credinţă. Nu se face oricând, oricum şi la întâmplare! Ne-am obişnuit să facem cruce, dar nu o facem corect; suntem prea obişnuiţi să o facem şi o facem incorect. Ea trebuie să fie făcută dreaptă şi mare, atunci când ne însemnăm trupul. Aşadar, Sfânta Cruce nu se face oricând, la întâmplare şi de multe ori. Să o faceţi frumos, corect şi rar, în timpul slujbei şi nu numai. Să socotiţi că a te însemna cu semnul Sfintei Cruci este, în sine, o rugăciune, o mărturisire de credinţă şi o închinare, care se înveşnicesc. În momentul în care te-ai prosternat şi te-ai închinat lui Dumnezeu, atunci I te-ai dăruit total şi pe veci! A face semnul Sfintei Cruci nu este un exerciţiu. Prin însemnarea cu Sfânta Cruce, Îi arăţi lui Dumnezeu, în primul rând, că tu Îi aparţii, că îţi doreşti acest lucru din tot sufletul tău, că numai El are importanţă pentru tine şi că El este însăşi viaţa ta.
Psalmii judecăţii, cei şase, îi găsiţi în Ceaslov, la slujba Utreniei. Iar, dacă nu vă puteţi afla în mânăstiri, în timp ce se citesc aceşti psalmi, să faceţi mânăstire din casa dumneavoastră şi să creaţi atmosfera pe care o vrea Biserica, în ce priveşte această trăire, pe care trebuie să o avem zilnic. Dacă Biserica a rânduit ca psalmii judecăţii să se rostească zilnic, înseamnă că zilnic trebuie să avem în faţa ochilor noştri duhovniceşti momentul final. În fiecare zi, să ne aducem aminte că va veni Judecata şi va veni, negreşit, pentru fiecare, atunci când trecem din această viaţă, iar, la final, la A Doua Venire, va urma Judecata cea de obşte, când va fi judecată întreaga omenire.
Vă îndemn, aşadar, să faceţi mânăstire în casa dumneavoastră, în fiecare dimineaţă, în zorii zilei, şi să citiţi cei şase psalmi, în picioare, fără să vă faceţi cruce, cu lumânarea sau candela aprinsă, gândindu-vă că trăiţi momentul veşniciei, în care vi se cere socoteală de faptele pe care le-aţi săvârşit, şi că, în acele momente, Dumnezeu va hotărî soarta voastră. Amin!
[1] Predică la Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne), Sfânta Mânăstire „Sfântul Ierarh Spiridon”, Strâmba, jud. Bistriţa-Năsăud, 10 martie 2013.