Aceeaşi slujbă a rugăciunilor trebuie să se facă totdeauna şi la ceasul al nouălea şi seara.
Se cuvine ca, după predica episcopilor, mai întâi să se săvârşească şi rugăciunea catehumenilor, să se facă rugăciunea celor ce sunt în pocăinţă; şi venind aceştia sub mână şi îndepărtându-se, să se facă astfel trei rugăciuni pentru credincioşi, una, adică cea dintâi, în taină, iar a doua şi a treia cu glas înalt să se plinească; apoi aşa pacea să se dea: şi după aceea presbiterii vor da episcopului pacea, atunci mirenii să dea pacea, şi aşa să se săvârşească Sfânta Jertfă; şi numai celor ierosiţi le este iertat să intre în altar şi să se cuminece.
Nu se cuvine ca diaconul să şadă înaintea presbiterului, ci să şadă la porunca presbiterului. Asemenea şi diaconii să aibă cinste de la slujitorii bisericeşti si de la toţi clericii.
Nu se cuvine ca slujitorii bisericeşti să-şi aibă locul în diaconicon şi să se atingă de vasele sfinte.
Nu se cuvine slujitorului bisericesc a purta orarul pe umăr, nici a părăsi uşile.
Nu se cuvine citeţilor sau psalţilor a purta orar, şi aşa să citească sau să cânte.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti, de la presbiteri până la diaconi, şi apoi cei din tagma bisericească până la slujitorii bisericeşti, ori citeţi, ori cântăreţi, ori exorcişti, ori uşieri, ori celor din tagma asceţilor, să intre în cârciumă.
Nu se cuvine slujitorului bisericesc să dea Sfânta Pâine sau să binecuvânteze paharul.
Nu se cuvine ca cei ce nu sunt înaintaţi de către episcopi să catehizeze, nici în biserici, nici în case.
Nu se cuvine ca cei ieraticeşti, ori clericii, ori laicii, chemaţi fiind la agape, să-şi aleagă părţi, deoarece rânduiala bisericească se acoperă de ocară.
În casele domneşti sau în biserici nu se cuvine a face cele ce se zic agape şi a mânca în casa lui Dumnezeu şi a aşterne culcuşul.
Nu se cuvine creştinilor să urmeze obiceiurilor iudaice și sâmbăta s-o petreacă în repaus, ci să lucreze în ziua aceasta, duminica însă cinstind-o cu deosebire şi de le-ar fi cu putinţă, să o petreacă în odihnă ca (şi) creştini. Iar de s-ar găsi că sunt iudaişti, să fie anatema de la Hristos.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti, sau clericii, sau asceţii să se scalde în baie cu femei, şi nici creştinul sau laicul; căci aceasta este cea dintâi osândire din partea păgânilor.
Cu nici un eretic nu se cuvine a încheia căsătorie sau a se da fiii sau fiicele după eretici, ci mai ales a-i lua dacă ar făgădui că se fac creştini.
Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care mai mult sunt absurdităţi decât binecuvântări.
Nu se cuvine a ne ruga împreună cu ereticii sau cu schismaticii.
Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia sunt străini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema.
Nu se cuvine creştinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu şi să se îndepărteze, şi să invoce pe îngeri, şi să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruieşte în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi a venit la idolatrie.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti sau clericii să fie vrăjitori ori descântători, ori matimatici, ori astrologi, sau să facă cele ce se zic filacterii, care sunt legături ale sufletelor lor. Iar cei ce le poartă, am poruncit să se arunce din Biserică.
Nu se cuvine a primi de la iudei sau eretici darurile trimise de sărbători, nici a serba împreună cu ei.
