Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe spirituale fără trup, înzestrate cu minte, voinţă şi putere, cum spune Sfânta Scriptură: „Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi pară de foc pe slujitorii Săi” (Ps 103, 4) şi cum adevereşte Sfânta Tradiţie. Făpturile înzestrate cu minte sau raţiune se împart în îngeri şi oameni. Făpturile raţionale netrupeşti sunt îngerii. Ei sunt firi înţelegătoare; pentru că sunt fără trup, au fost rânduiţi să locuiască sus, în locuri uşoare şi să aibă o fire uşoară şi repede[1].
[1] Sfântul Grigorie de Nissa, Despre Rugăciunea Domnească, Cuv. IV, Migne, P.G., XLIV, col. 1165; Idem, Scrieri, partea I, trad. de Pr. Prof. D. Stăniloae şi Pr. Ioan Buga în P.S.B., Buc., 1982, p. 434.