Cuvântul înger, care vine din limba latină (angelus), iar în aceasta din limba greacă (anghelos), înseamnă vestitor. Îngerii au, printre alte însuşiri, pe aceea să vestească oamenilor voia lui Dumnezeu, aşa cum Arhanghelul Gavriil a vestit pe Fecioara Maria că va naşte pe Mântuitorul (Lc 1, 26-38), iar pe preotul Zaharia că el şi soţia sa Elisabeta vor avea un fiu (Lc 1, 11-20).
Numărul îngerilor e foarte mare. Sfinţii Părinţi spun că sunt nouă cete îngereşti[1]. Dionisie Pseudo-Areopagitul le împarte în trei triade, sau trei serii de câte trei. Prima triadă e veşnic în jurul lui Dumnezeu, în unire nemijlocită cu Acesta, şi e formată din Serafimii cei cu câte şase aripi, din Heruvimii cei cu ochi mulţi şi din Tronurile prea sfinte. A doua triadă e alcătuită din Domnii, Puteri şi Stăpâniri. A treia triadă e formată din Începătorii, Arhangheli şi Îngeri[2].
[1] Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza 23, 6 Migne, P.G., XXXIII, col. 1113; Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul II Teologic, 31, Migne, P.G., XXXVI, col. 72, B; Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, 4, 5, Migne, P.G., LIII, col. 44; v. trad. rom. în P.S.B.vol. 21, Ed. I.B.M.B.O.R. Buc. 1987, trad., indici şi note de Pr. Dumitru Fecioru.
[2] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica 2, 3, Migne, P.G., XCIV, col. 871, v. trad. rom. cit.