Atât numele de „Iisus”, cât şi cel de „Hristos” le-a primit Fiul lui Dumnezeu când S-a făcut om. Deci Iisus Hristos e numele Fiului lui Dumnezeu Cel întrupat. Mai înainte de Întrupare, Fiul lui Dumnezeu nu Se numea Iisus Hristos. Aceasta, pentru că El ni S-a făcut Mântuitor (Iisus) numai prin aceea că a luat trupul nostru şi l-a adus jertfă pentru noi. Numai prin Întrupare ni S-a făcut Arhiereu, Care ne-a curăţit de păcate, Prooroc, Care ne-a vestit în grai omenesc voia Tatălui şi Conducător la mântuire (Hristos). Dacă Hristos înseamnă Uns, numele acesta Îl arată pe Mântuitorul nostru ca om care primeşte ungerea, nu ca Dumnezeu care dă ungerea. Sfântul Chiril al Alexandriei afirmă: „Unii spun că numele Hristos se cuvine numai Cuvântului născut din Dumnezeu-Tatăl, care este gândit şi există deosebit. Noi însă n-am fost învăţaţi să spunem aşa, ci spunem că în momentul în care Cuvântul S-a făcut trup, în acelaşi moment a şi fost numit Hristos. Se numeşte Hristos, pentru că a fost uns cu untdelemnul bucuriei (Ps 44, 9), adică cu duhul de la Dumnezeu şi Tatăl”.[1]