Negreşit, nădejdea creştină este un dar dumnezeiesc, care se pogoară în inima omului ca o „iluminare de la Dumnezeu”.[1] Duhul lui Dumnezeu ţine trează înlăuntrul nostru încrederea în bunătăţile veşnice; şi cu cât luminarea dumnezeiască este mai puternică, cu atât mai desăvârşită este şi nădejdea.
[1] Mărturisirea de credinţă..., p. a II-a, răsp. la întreb. 1; Mitropolit Dr. N. Mladin, Prof. Diac. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Const. Pavel, Prof. Diac. Dr. Ioan Zăgrean, Teologia morală ortodoxă, vol. II, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1980, pp. 30-36.