Sărbătorile domneşti din cursul anului sunt:

1. Paştele sau Sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai veche şi mai mare sărbătoare creştină, „sărbătoarea sărbătorilor” şi „praznicul praznicelor”.

2. Înălţarea la cer a Domnului, care cade totdeauna Joia - la patruzeci de zile după Înviere.

3. Rusaliile - numită în popor şi Duminica Mare - sau Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, la 50 de zile după Înviere sau la zece zile după Înălţare.

4. Schimbarea la faţă a Domnului, 6 august.

5. Crăciunul sau Naşterea Domnului, la 25 decembrie.

6. Tăierea împrejur a Domnului, la 8 zile după Naştere, la 1 ianuarie (Lc 2, 21).

7. Boboteaza sau Botezul Domnului (Epifania sau Teofania, adică Arătarea Domnului), la 6 ianuarie.

8. Întâmpinarea Domnului (Stretenia), la 40 de zile după Naştere, adică la 2 februarie (Lc 2, 22 ş.u.).

9. Floriile, Duminica Stâlpărilor sau a Floriilor, cu o săptămână înainte de Paşti, ziua intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de Patimi (Mt 21, 1-10 şi In 12, 12-18).

În această zi se aduc la biserică, se binecuvintează şi se împart stâlpări sau ramuri verzi de salcie, în amintirea ramurilor de finic cu care mulţimile au întâmpinat pe Domnul la intrarea Lui în Ierusalim; ele sunt totodată simbolul (semnul) biruinţei împotriva morţii câştigate de Domnul.

10. Tot între praznicele împărăteşti se numără, de obicei, şi Înălţarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.

Primele trei sărbători şi a noua sunt sărbători mişcătoare, sau schimbătoare, adică data lor depinde de data Paştelui, care se schimbă în fiecare an; celelalte sunt sărbători cu dată fixă, adică ele cad în fiecare an în aceeaşi zi a lunii, dar nu în aceeaşi zi din săptămână.