În primul rând dând răgaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din vălmăşagul treburilor şi grijilor lumeşti. Al doilea, prin mergerea la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. Al treilea, folosind timpul ce ne mai rămâne prin grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ş.a.) sau cu îndeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca de pildă participarea la adunări de învăţătură creştină şi sporire în virtute, citire din Sfânta Scriptură sau din cărţi care au un cuprins folositor.