Fie pentru însemnătatea sărbătorilor mari, adică pentru a nu se şterge prin post bucuria praznicului Naşterii Domnului, al Învierii, al Rusaliilor, fie pentru prisosinţa postului dinaintea acestor sărbători mari sau pentru a nu se asemăna cu unii eretici, Biserica îngăduie să mâncăm de dulce miercurea şi vinerea în anumite răstimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) şi sunt însemnate în calendare prin cuvântul harţi. Iată când nu se posteşte miercurea şi vinerea:
a) În Săptămâna luminată (Săptămâna Paştilor).
b) De la Naşterea Domnului până la ajunul Bobotezei.
c) În săptămâna de după Rusalii (înainte de începutul postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel).
d) În săptămâna întâi a Triodului (între Duminica Vameşului şi a Fariseului şi Duminica Fiului Risipitor).
e) În Săptămâna Brânzei (înaintea lăsatului sec pentru Postul Paştelui); se dezleagă numai la lapte, ouă şi brânză.
f) Nu se posteşte, de asemenea, în ziua Naşterii Domnului şi cea a Bobotezei, când aceste sărbători cad miercuri sau vineri[1].
[1] Despre dezlegări, în Tipicul cel Mare, cap. 35, pp. 34-44. Comp. şi Pravila de la Govora (1640), cap. 45 şi 149.