Părinţii de la Schit aveau obicei, când se descoperea cuiva vreo faptă bună pe care o avea el în taina sa, acela de aici înainte nu o mai socotea bună de ar fi fost oricât de folositoare, ci o socotea păcat şi lucru răsuflat şi neplăcut lui Dumnezeu. Aşa îşi acopereau şi îşi ascundeau lucrurile lor cele bune, de slava omenească..