Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Pentru avva Ghelasie (apoftegma 2): Distribuie pe Telegram

Acestui avva Ghelasie, i-a rămas o chilie de la un oarecare bătrân, care era şi el monah, împrejurul Nicopolei având locuinţa. Şi această chilie avea şi livadă. Deci un lucrător oarecare al lui Vacat, cel mai mare peste Nicopole, cel din Palestina, fiind rudenie bătrânului celui pristăvit, a venit către Vacat şi-l ruga să ia livada aceea, că i se părea că după lege la el trebuia să se pogoare. Iar el fiind răpitor, se cumpănea cu mâinile sale să ia livada, iar Ghelasie nevrând să dea mirenilor chilia călugărească, nu vrea să o lase pe dânsa să o ia. Deci, pândind Vacat dobitoacele lui avva Ghelasie, care aduceau măsline de la livada aceea şi luând măslinele cu mâinile sale, cu de-a sila le-a adus la casa sa şi de-abia mai târziu, cu ocară le-a lăsat dobitoacele împreună cu oamenii lor. Iar fericitul bătrân roadă adică nici cât de puţină nu a luat, iar livada nu a lăsat-o să o ia pentru pricina cea mai sus zisă, de unde s-a aprins Vacat. Şi fiindcă şi alte pricini îl trăgeau pe el, căci era iubitor de judecăţi, a mers la Å¢arigrad călătorind pe jos.
Deci, venind el la Antiohia, când acolo ca un luminător mare strălucea sfântul Simeon şi auzind de dânsul, că era mai presus de om, a dorit, ca un creştin, să vadă pe sfântul; iar văzându-l pe dânsul de pe stâlp sfântul Simeon, că îndată a intrat în mănăstire, îl întreba pe el: „De unde eşti şi unde mergi?” Iar el a zis: „De la Palestina sunt şi merg la Å¢arigrad”. Iar sfântul iarăşi a zis către el: „Şi pentru care trebuinţă?” I-a răspuns Vacat: „Pentru multe trebuinţe şi nădăjduiesc, cu rugăciunile sfinţiei tale să mă întorc şi să mă închin sfintelor tale urme”. Şi i-a zis sfântul Simeon: „Nu voieşti să spui, deznădăjduite omule, că mergi asupra omului lui Dumnezeu? Dar nu-ţi va fi calea cu bine şi nici casa ta nu o vei mai vedea; iar de vei asculta sfatul meu, să te întorci de aici şi să te pocăieşti către dânsul, dacă cu viaţă ajunge la loc”. Deci îndată cuprinzându-se de friguri şi punându-se în năsălie de cei ce erau cu dânsul, mergea după cuvântul sfântului Simeon, să ajungă la loc şi să se pocăiască înaintea părintelui Ghelasie, dar ajungând până la Virit s-a săvârşit şi n-a mai văzut casa sa, după proorocirea sfântului. Acestea şi fiul lui care tot cu acelaşi nume, adică Vacat, era numit, a spus după moartea tatălui său, multor bărbaţi vrednici de credinţă.


->