Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Pentru avva Ghelasie (apoftegma 4): Distribuie pe Telegram

Se spunea pentru avva Ghelasie, nu numai de ucenicii lui, ci şi de alţii mulţi, care adesea, ori se duceau la dânsul, cum că în vremea Soborului celui a toată lumea din Calcedon, Teodosie care a început în Palestina dezbinarea lui Dioscor, alergând înaintea episcopilor celor ce vreau să se întoarcă la ale lor biserici – căci şi acela era în Å¢arigrad, fiind gonit de la patria sa, ca cel ce se bucura pururea de tulburări – a mers, zic, până la avva Ghelasie, la mănăstirea lui, spunându-i de Soborul cel din Calcedon, cum că a întărit dogma lui Nestorie, cu aceasta socotind să răpească pe sfântul întru ajutorul viclenirii şi a dezbinării sale. Iar el din aşezarea omului aceluia şi din priceperea ce avea de la Dumnezeu, a cunoscut vicleşugul socotelii lui şi nu numai că n-a fost răpit cu depărtarea lui de la dreapta credinţă, ca cei de atunci mai toţi, ci precum se cade l-a ocărât şi l-a izgonit. Că aducând la mijloc pe copilul pe care l-a înviat din morţi, zicea cu un chip cinstit şi cu bună rânduială: de voieşti a grăi pentru credinţă, ai pe acest prunc, care aude cele zise de tine, şi-ţi va da răspuns, că eu nu am vreme să ascult cele ce se grăiesc de tine. Ruinându-se, dar dintr-acestea şi mergând la Sfânta Cetate, răpeşte tot cinul călugăresc, cu chip de râvnă dumnezeiască; răpeşte încă şi pe împărăteasa, fiind ea atunci acolo; şi aşa aflând ajutor, apucă cu de-a sila scaunul Ierusalimului, mai întâi cu ucideri, aducându-l pe acesta şi alte fărădelegi şi nedreptăţi făcând, care şi până acum mulţi le pomenesc. Atunci dar dacă l-au apucat şi pofta şi-a dobândit, apucând mai înainte şi scaunele episcopilor, nevenind aceia încă, aduce şi pe avva Ghelasie şi porunceşte lui cu îngrozire şi cu străşnicie să intre în altar. Iar după ce a intrat, îi zice: „Anatematiseşte pe Iuvenalie”. Iar el nesperiindu-se nicicât de puţin, i-a zis: „Eu pe alt episcop al Ierusalimului nu ştiu, decât pe Iuvenalie”. Înfricoşându-se de aceea Teodosie, ca să nu se asemene şi alţii la râvna lui cea cu dreaptă credinţă, porunceşte să-l scoată curând din biserică. Apucându-l deci, cei ce erau de dezbinarea lui şi strângând lemne împrejur spre a-l arde pe el, îl îngrozeau. Dar văzând că nici aşa nu se apleacă, nici se teme nicidecum, ci mai vârtos aceia s-au temut de scularea norodului, ca să nu fie asupra lor, pentru că era vestit şi arătat pretutindeni fericitul. Iar aceasta era mai vârtos din purtarea de grijă a Celui de sus; deci au slobozit nevătămat pe mucenic, care cât despre sine, s-a făcut lui Hristos ardere de tot.


->