Fost-a în Schit un călugăr ce se zicea avva Carion. Acesta având doi copii, lăsându-i pe ei la femeia sa, s-a dus la viaţa călugărească. Iar după o vreme făcându-se foamete în Egipt, strâmtorându-se femeia lui, a venit la Schit, aducând cei doi copii cu sine. Şi era unul de parte bărbătească şi se numea Zaharia, iar altul de parte femeiască. Şi şedea departe de bătrânul în luncă. Că este lunca alături de Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Şi acest obicei era în Schit, că de venea femeie să grăiască cu vreun frate al ei, sau cu altă rudenie, de departe şezând vorbeau unii cu alţii. Atunci a zis femeia lui avva Carion: „Iată te-ai făcut călugăr şi foamete este. Cine dar va hrăni copiii tăi?” I-a răspuns ei avva Carion: „Trimite-mi-i pe ei aici!” Zis-a femeia copiilor: „Duceţi-vă la tatăl vostru!” Deci când mergeau ei la tatăl lor, copila s-a întors la mama-sa, iar copilul a venit la tatăl său. Atunci i-a zis ei: „Iată bine s-a făcut. Ia tu pe copilă şi te du, şi eu iau pe copil!” Deci îl creştea în Schit, toţi ştiind că este fiul lui. Iar după ce a venit în vârstă, cârtire s-a făcut între fraţi pentru dânsul. Şi auzind avva Carion a zis fiului său: „Zaharie, scoală-te să mergem de aici, că părinţii cârtesc!” I-a zis lui tânărul: „Avvo, toţi ştiu aici că fiul tău sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice că fiul tău sunt?” Şi i-a zis bătrânul: „Scoală-te să mergem de aici!” Şi s-au dus la Tebaida. Iar după ce şi-au luat chilie şi au şezut puţine zile acolo, aceeaşi cârtire s-a făcut pentru copil. Atunci i-a zis lui tata: „Zahario, scoală-te să mergem la Schit!2 Şi după ce au venit ei la Schit şi au trecut puţine zile, iarăşi cârtire s-a făcut pentru dânsul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul cel de pucioasă şi dezbrăcându-se, s-a pogorât jos până la nările lui, cufundându-se. Şi stând multă vreme cât putea, şi-a prăpădit trupul său, căci s-a făcut ca un bubos. Şi ieşind s-a îmbrăcat cu hainele sale şi s-a dus la tatăl său şi abia l-a mai cunoscut. Şi mergând el la Sfânta Împărtăşire după obicei, s-a descoperit Sfântului Isidor, preotului Schitului ceea ce a făcut. Şi văzând şi minunându-se, a zis: „Zaharia copilul în duminică trecută a venit şi s-a împărtăşit ca un om, iar acum ca un înger s-a făcut”.

->