Povestitu-s-a despre avva Netra, ucenicul lui avva Riluan, că şi când şedea în chilia sa în muntele Sinai, cu măsură se ocârmuia pe sineşi după trebuinţa trupului. Iar când s-a făcut episcop la Faran, mai mult se strâmtora pe sineşi spre viaţa cea aspră. Şi i-a zis lui ucenicul său: „Avvo, când eram în pustie, nu te nevoiai aşa”. Şi i-a răspuns bătrânul: „Acolo era pustie şi linişte şi sărăcie şi voiam să chivernisesc trupul, ca să nu mă bolnăvesc şi să caut cele ce nu aveam. Iar aici este lume şi pricepere şi de mă voi şi bolnăvi aici, este cine să mă sprijinească, ca să nu pierd călugăria”.

->