A voit odată stăpânitorul locului aceluia, să vadă pe avva Pimen şi nu primea bătrânul. Şi cu pricină ca pe un făcător de rele a prins pe fiul surorii lui şi l-a pus în temniţă, zicând: „De va veni bătrânul şi se va ruga pentru dânsul, eu îl slobozesc”. Şi a venit sora lui, plângând lângă uşă. Iar el nu i-a dat ei răspuns. Ea îl ocăra zicând: „Omule cu inima de aramă, fie-ţi milă de mine, că numai un fiu am!” Iar el trimiţând, i-a zis ei: „Pimen fiu n-a născut”. Şi aşa s-a dus. Şi auzind stăpânitorul, a trimis zicând: „Măcar cu cuvântul de va porunci, îl voi slobozi pe el”. Iar bătrânul i-a răspuns înapoi zicând: „Cercetează după pravilă şi de este vrednic de moarte, să moară, iar de nu este, fă cum voieşti!” Iar stăpânitorul auzind, l-a slobozit de la închisoare.

->